Diagnoza pe OBD II: cum folosim portul OBD pentru diagnoza defectiunilor auto

Înainte să intram în detalii despre OBD, iată pentru ce folosim portul OBD al unei mașini:

• Folosim OBD pentru a citi codurile de eroare înregistrate de unitățile de control electronic (ECU) ale mașinii.
  De exemplu, vezi ledul de atentionare “Check engine” aprins. Când mașina ta a întâmpinat această eroare, cel mai probabil a stocat informații despre aceasta anomalie udeva în memorie. Poți utiliza apoi un instrument (scaner OBD) care se conectează prin portul OBD de pe mașină și citește mesajul de eroare stocat. Acest lucru te ajută să identifici cauza anomaliei, astfel încât să știi de ce ai nevoie pentru a fi reparat sau înlocuit.
• Folosim OBD ca sa vizualizam date de la diferiți senzori de pe mașină, în timp real.
  Exemplu: crezi că ai un consum mai mare decât de obicei. Poți să conectezi un scaner OBD și să vizualizezi în direct date de la senzorii relevanți. Apoi, poți continua să vizualizezi datele în timp real în timp ce vă conduci mașina și astfel poți identifica când consumul atinge niveluri neobișnuite, în timp real.

OBD-II este un standard extrem de răspândit pentru diagnoza auto și raportarea defectelor unei mașini care a fost implementat pe majoritatea mașinilor produse după 1996.

A pornit ca o modalitate prin care producătorii de automobile puteau să măsoare și să controleze emisiile mașinii, dar astăzi OBD-II este o interfață de comunicare standard pentru diagnoza diverselor subsisteme ale autovehiculelor.

Mașina ta este echipată cu senzori și mici calculatoare individuale care integrează și monitorizează informațiile de la senzori. Când apare o problemă care necesită atenția ta, vei vedea un LED pâlpâind undeva pe bord și ceva erori sau atenționări pe ecran. Sau, mai rău, nu vei vedea nicio atenționare, dar vei observa că ceva nu funcționează într-un subsistem al mașinii (lumini, mecanism de parcare, etc). Tehnicianul auto va face conexiunea la conectorul OBD-II al mașinii (vezi Figura 1 de mai jos) cu un dispozitiv fizic (dispozitiv portabil, laptop, etc) și va căuta în calculatorul mașinii informații de stare și coduri de eroare. Toate astea sunt posibile datorită standardului OBD-II.

Diferențele dintre OBD și OBD-II

OBD (numele corect e de fapt OBD-I) și OBD-II sunt două versiuni ale aceluiași lucru: o interfață de comunicare. OBD-I e mai vechi iar OBD-II e standardul folosit în prezent. Până când industria s-a hotărât asupra unui standard, au fost multe versiuni și iterații. Au existat ADLD, M-OBD, OBD-I, OBD 1.5 și în cele din urmă OBD-II. Există și EOBD (sistem de diagnoza european), care e versiunea europeană a OBD, JOBD (versiunea japoneză) și ADR 79/01 și 79/02 (standardul OBD australian).

Spre deosebire de conectorul OBD-I, care era plasat de obicei sub capota vehiculului, poți găsi conectorii OBD undeva unde șoferul poate să ajungă de la volan, de obicei sub bord sau în spatele scrumierei.

Conectorul OBD-II are 16 pini, în timp ce OBD are 20 de pini. Conectorul fizic OBD-II arată la fel ca în imaginea de mai jos. Cel negru e feminin, iar cel albastru e conectorul masculin

Conectorul OBD-II este specificat printr-un protocol numit SAE J1962, o documentație unde interfața hardware e descrisă amănunțit

OBD-II de tip A și OBD-II de tip B

Există două tipuri de conectori OBD-II: tipul A pentru vehiculele cu o tensiune de intrare de 12V și tipul B pentru vehiculele la 24V.

În Figura 1, poți observa un șanț între cele două rânduri de pini, mergând de la un capăt la celălalt al conectorului. Acesta e tipul A de conector feminin. Conectorul feminin de tip B are un șanț care e întrerupt la mijloc (vezi Figura 2 de mai jos). Această modificare împiedică tipul B masculin să fie inserat din greșeală în tipul A feminin (un masculin de 12V într-un feminin de 24V), pentru că ar duce la o defecțiune de hardware.

Când cumperi un scanne OBD-II, asigură-te că tipul de conector se potrivește cu cel din mașina ta.

Protocoalele OBD-II

Există 5 protocoale de semnalizare care funcționează pe interfața OBD-II. Aceste 5 protocoale aderă la structura principală de bază, dar au și diverse elemente personalizate (diferențe minore).

• ISO 15765 CAN – începând cu anul de producție 2008, toate vehiculele tind să aibă acest protocol
• SAE J1850 PWM – folosit în principal de Ford Motor Company
• ISO 9141-2 – folosit în principal de Chrysler, toate vehiculele europene și majoritatea celor asiatice.
• SAE J1850 VPW – General Motors
• ISO 14230 KWP2000

În mod normal, vei folosi un dispozitiv care scanează mașina prin intermediul conectorului OBD-II. Protocolul folosit de mașina ta este foarte important. Iată de ce.

Instrumentele de scanare care implementează cele cinci protocoale costă mii de dolari/euro. Instrumentele mai ieftine, adică cele folosite de proprietarii individuali de mașini și de care magazinele mici, sunt de obicei cele care implementează un singur protocol. Așa că, atunci când cumperi un scaner, asigură-te că protocolul e potrivit pentru mașina ta.

Dacă ai nevoie să-ți dai seama ce protocol OBD-II e folosit pe mașina ta, trebuie să examinezi conectorul OBD-II. Într-un conector OBD-II, nu toți pinii sunt populați (uită-te la conectorii albaștri din Figura 1 și vei înțelege ce vrem să spunem).

Iată care sunt principalele diferențe între cele 5 protocoale:

• SAE J1850 VPW – Conectorul ar trebui să aibă contacte metalice în pinii 2, 4, 5 și 16, dar nu în 10.
• ISO 9141-2 / KWP2000 – Conectorul ar trebui să aibă contacte metalice în pinii 4, 5, 7, 15 și 16.
• SAE J1850 PWM – Conectorul ar trebui să aibă contacte metalice în pinii 2, 4, 5, 10 și 16.
• ISO 15765 CAN – Conectorul ar trebui să aibă contacte metalice în pinii 4, 5, 6, 14 și 16.

Există OBD-II pe mașina mea?

Mai mult ca sigur există.

Dacă mașina ta a fost fabricată după 1996, atunci e obligatoriu să aibă un standard OBD-II. În plus:

• Ar trebui să poți vedea conectorul OBD-II din Figura 1 într-un loc la îndemână pentru șofer.
• Ar trebui să existe un sticker cu textul „conform cu OBD-II” sub capotă.

Aruncă o privire pe Figura 1 de mai sus pentru a vedea ce fel de conector trebuie să cauți. Fii atent la numărul de pini (vezi secțiunea Diferențe dintre OBD și OBD-II de mai sus).

Coduri de eroare OBD 

Prin interfața OBD-II, mașina ta îți oferă ceva numit coduri de diagnoza a erorilor (DTC). Aceste coduri sunt stocate atunci când un senzor din mașină raportează o citire în afară limitelor acceptate. Aceste coduri trebuie interpretate raportat la manualul tehnic al mașinii.

Mulți se uită la instrumentele de scanare OBD-II atunci când apare lumină „Verifică motorul” pe panoul de bord sau altă problemă la condus. Informațiile oferite de OBD te pot ajuta să economisești timp și bani pentru că poți găsi exact cauza problemei, în loc să stai să ghicești și să înlocuiești componente.

Codurile de diagnosticare a erorilor constau din 5 caractere:

• Prima literă indică familia DTC.

P: Powertrain (tren propulsor), (de exemplu motorul sau cutia de viteze)

C: Chassis (șasiu)

B: Body (corp)

U: User network (rețeaua utilizator)

• Prima cifră arată dacă codul e generic sau nu (cifra verde):

0: Eroare generică

1: Eroare de fabricație

• Ultimele trei cifre/caractere arată codul de eroare

Există 50000+ coduri OBD-II de diagnoza a erorilor generice și de fabricație. Când găsești un astfel de cod, caută-l pe Google și vei găsi una din multele baze de date online care le stochează pe toate, împreună cu interpretarea și sfaturi despre ce e de făcut mai departe.

De exemplu, să spunem că scanerul OBD-II arată DTC P0301. O căutare pe Google despre ce înseamnă DTC P0301 ne ajută să aflăm nu doar semnificația acestui cod, dar și simptome comune, cauze și posibile soluții.

Scanere OBD

Există patru tipuri principale de scanere OBD-II:

1. Dispozitive diagnoza OBD-II manuale portabile

Acestea pot fi:

• Simple cititoare de coduri de eroare (posibil și cu capacitatea de resetare a codurilor de eroare) create pentru deținătorii privați de mașini (figura 3)
• Instrumente complexe, profesionale și scumpe cu funcții mai avansate precum setarea parametrilor unității de control electrice (ECU), crearea de grafice cu parametri de funcționare a motorului, etc.

2. Scanere de diagnoza OBD-II pentru telefoane mobile

Aplicații mobile (pe care le poți instala pe telefonul sau pe tableta ta) se conectează la mașină prin USB, bluetooth, WiFi sau adaptoare celulare legate la conectorul OBD-II. Vezi Figura 4 pentru 2 exemple.

3. Scanere de diagnoza OBD-II pentru laptop

Constau dintr-un cablu care convertește semnalul de la OBD-II la USB și se contează la laptopul tău (Figura 5) și un software care interpretează datele primite.

Un scaner bazat pe laptop este cu siguranță mai bun decât dispozitivele manuale deoarece:

• Ai un display mai mare unde poți vedea mult mai multe date
• Există o gamă largă de software din care să alegi, cu diferite funcții
• Un laptop are o capacitate mare de memorie pentru stocarea datelor

De sigur, diversele instrumente pentru laptop vor avea diverse capacități și limitări, cum e cazul cu toate instrumentele (mobile sau manuale).

Poți vedea aici o listă completă cu software OBD.

4. Dispozitive pentru stocarea datelor (data loggers)

Aceste dispozitive înregistrează datele pentru analiză ulterioară. De obicei, posesorii de mașini personale nu au nevoie să folosească acest tip de dispozitiv. Sunt de cele mai multe ori folosite pe masini folosite la transportul de marfa.

E ok să conduci masina cand are un scaner OBD-II conectat?

Depinde. Răspunsul scurt e că ar trebui să conduci cu OBD-II pornit pentru o perioadă scurtă de timp, doar atunci și atâta timp cât e nevoie să investighezi o anumită problemă.

Problema are două fețe:

• Unele scanere OBD-II iau mai multă putere de la mașină decât altele. Asta nu va fi o mare problemă când conduci, dar poate descărca bateria când mașina e oprită.
• Multe dispozitive OBD pun mașina în modul de diagnoză, ceea ce afectează modul în care mașina prioritizează datele de siguranță.

Dacă dorești să cumperi un dispozitiv pe care vrei să-l lași conectat în mașină, ar trebui să citești cum se comportă în aceste două puncte.

Au existat cazuri când oamenii au raportat că au lăsat dispozitivele manuale de scanare conectate la OBD-II în timpul condusului ceea ce a dus la defectarea ECU după câțiva kilometri. În aceste cazuri, trage pe dreapta, deconectează scanerul și totul va reveni la normal – ECU va funcționa din nou corect, fără DCT-uri.

Alți oameni au raportat că un scaner de la atelier le-a fost lăsat în mașină pentru a testa emisiile în timpul condusului și nu au întâmpinat probleme.

În concluzie, unele scanere vor cauza probleme în timpul condusului, altele nu. Când cumperi un dispozitiv nou, ar trebui să cauți în mod activ aceste informații (în specificațiile dispozitivului, întreabă vânzătorul sau producătorul sau caută online).